Când vine vorba despre copii, mamele devin instantaneu leoaice. Nu degeaba se tot vorbește despre instinctul matern și prea puțin despre cel patern. Pe undeva este normal acest lucru, pentru că, deși fizic separarea corpurilor s-a produs la naștere, mama și copilul ei formează încă multă vreme un soi de organism dublu, în care există o puternică interdependență biologică, dar și psihologică, spre deosebire de relația cu tata, care este mai puțin instinctivă.

Mama este cea nevoită să perceapă acel ceva derivând din propriul organism ca pe un individ separat, lucru care o frustrează. Ea este sursa primară de hrană, este cea care știe cel mai bine să înțeleagă limbajul incipient al copilului și care alocă cel mai mult timp pentru a satisface nevoile acestuia.

Atenția susținută acordată de mamă copilului neajutorat, riscă foarte ușor să se transforme în exagerare, ba chiar în obsesie. Fiecare a cunoscut mame care ambalează mobilele în cârpe, sau înfofolesc copilul când afară sunt 35 de grade.

Astfel, de multe ori, mama îl indepărtează pe tata din preajma copiilor, aducându-și  astfel singure un prejudiciu, atât lor cât și copiilor.

O listă de 5 motive poate fi utilă mamelor în moderarea exceselor pe care le fac în educația copiilor lor și le poate scoate de pe lista veșnicelor motive pentru care copiii deveniți adulți apelează la consiliere psiholologică sau chiar terapie.

1. Tații sunt raționali
   Se știe că emoțiile întunecă rațiunea și că femeile au în creier dezvoltată partea emoțională mai mult decât partenerii lor. Așadar, multe din deciziile lor cu privire la copii sunt luate mai mult emoțional decât rațional. În multe situații, decizia rece și fără suflet a unui tată poate avea efecte mai bune pe termen mai lung, cum ar fi spre exemplu stabilirea unui program sportiv pentru copil.
2. Tații au mai multă forță
   Este păcat ca mamele să nu dea copiii în brațe taților de teama ca ei sa nu fie neîndemânatici cu aceștia. Agilitatea, forța si atenția periferică a bărbaților este superioară femeilor, deci copiii sunt perfect în siguranță cu ei. Chiar și atunci când îi aruncă în sus.
3. Tații nu se tem
   Mamele au o cantitate multiplicată de temeri, pentru că implică și securitatea copiilor. Mamelor le va lua mereu mai mult timp să ia decizii vizând partea de explorare și cunoaștere a lumii înconjurătoare, sau ar putea avea tendința de supraprotejare a copiilor în dauna dezvoltării curiozității lor naturale sau de încercare a abilităților fizice sau chiar intelectuale. Tații, dimpotrivă, vor stimula apetitul copiilor pentru a descoperi ce este nou, chiar cu riscul unor aventuri. Dar doar așa copiii își vor testa și depăși limitele.
4. Tatii știu să se joace
   Pentru că, nu-i așa, bărbații sunt niște copii mari, tații sunt partenerii ideali de joacă pentru micuții lor. Cu ei, jocul este o aventură. Tati poate fi un căluț năzdrăvan, Superman sau alt erou îndrăgit de copii, care vor râde și se vor distra garantat. Dacă este și mami acolo să imortalizeze momentele, cu atât mai bine!
5. Când tatăl devine părinte, mama devine femeie
   Nu este de neglijat acest aspect, al mamelor care, angajate 24/24, 7/7 la jobul creșterii copiilor, uită să aloce timp și pentru ele. Cu timpul se pierd în rutina zilnică și le vine tot mai dificil să joace și rolul de femeie. Frumoasă, îngrijită, sigură pe ea, atractivă și dezirabilă sexual pentru partener, admirată de sexul opus și chiar de celelalte femei. Feminitatea este o caracteristică pentru care trebuie să aloci timp, energie, resurse și mai ales să poți fi suficient de odihnită și relaxată să o arăți celorlați. Și de aceea doi părinți care fac cu rândul de gardă la copil se pot susține reciproc în dezvoltarea personală de care are nevoie fiecare.

E util să fiți leoaice, dar aveți încredere și în leii voștri, pentru ca puiuții să crească armonios.

Și în siguranță 🙂

Un documentar pe aceeași temă pe care vi-l recomand: Biology of dads

—

Aștept părerile voastre în comentarii. Voi cum vedeți rolul tatălui în creșterea copiilor?
Like&Share dacă ți-a plăcut! 🙂